Blog.gramma.ro

5 recomandari – Alin Cristea

Posted on 03. Feb, 2010 by gramma.ro in Uimitor

La sfârşitul lunii ianuarie încheiam ciclul de recomandări de carte cu recomandările unuia dintre noi: Adi Leahu. El spunea atunci că este un întârziat din ceasul al unsprezecelea dar duminică seara a primit un e-mail în care întârziatul sosea în ultimul minut al ultimului ceas. Este vorba de Alin Cristea, reputat blogger (aici şi aici găsiţi două dintre blogurile administrate) şi mai ales un bun cunoscător al mediului editorial evanghelic (trăieşte în Oradea, oraşul din România cu cele mai multe edituri evanghelice).

Iată recomandările lui:

Propunerile mele nu se încadrează în categoria “Cărți care au marcat anul 2009”, ceea ce ar implica criterii obiective referitoare la amprenta pe care au lăsat-o în anul 2009 (în mediul religios în România, să zicem), nici nu-s de pus la categoria “Cărți care m-au impresionat”, ceea ce ar însemna o selecție dintr-o perspectivă subiectiv-psihologică. Am ales aceste titluri după următoarea sortare, în ordine: 1) cărți ale editurilor evanghelice din Oradea; 2) cărți de referință pentru un anumit segment editorial; 3) cărți care au o anumită legătură cu anul 2009; 3) cărți care m-au marcat. Primele două criterii sunt îndeplinite de toate cele 5 titluri pe care le propun.

Tânjirea după Dumnezu, de Richard J. Foster și Gayle D. Beebe. E de ajuns să spun că volumul a fost premiat în 2010 de Christianity Today, la categoria Spiritualitate, ca să înțelegem impactul cărții asupra anului 2009. Nu avem de a face doar cu încă o carte cu tablete de istorie spirituală, în care Pascal, Bunyan, Luther sau Wesley ne sunt călăuze în fascinanta încercare a ființei umane de a se apropia de divinitate, ci e vorba de una dintre cărțile importante ale primului deceniu al secolului XXI, care adună între coperțile sale o încărcătură inestimabilă din înțelepciunea omenirii. Apariția traducerii în limba română la Editura Casa Cărții, în același an al apariției originale în limba engleză, și înaintea acordării premiului de către Christianity Today, este una dintre reușitele, nu puține, ale editurii orădene, dar și unul dintre momentele memorabile ale scurtei istorii de 20 de ani a editurilor evanghelice din România.

Istoria baptiștilor din România 1856-1989, de Alexa Popovici. În anul în care baptiștii, pe plan mondial, au sărbătorit 400 de ani de istorie, tomul de peste 900 de pagini nu putea fi decît o sursă de lectură necesară, aniversară, de bun augur pentru consolidarea continuității ideatice și psiho-sociale a comunității baptiste din România. Apărută în 2007 pentru prima oară într-un volum, copertat, la Editura Făclia, Istoria lui Popovici este, așa cum scriam cu altă ocazie, o carte interesantă, necesară şi folositoare. Dar este şi o carte greu de citit (şi de răsfoit), fără un public ţintă şi fără pretenţii literare. Pe de o parte, nici o altă carte nu conţine atîtea informaţii preţioase din istoria baptiştilor din România (al treilea grup confesional baptist din Europa ca număr, după Marea Britanie şi Ucraina), mai ales pe o perioadă atît de lungă. Dar pe de altă parte e greu de imaginat cine o va răsfoi cît de cît, în afară de studenţii care au de dat examen la Istoria baptiştilor şi cîţiva (pseudo)istorici.

Albastru ca jazzul, de Donald Miller. Scrisul lui Miller sună uman și e sincer, spune John Ortberg. Ăsta e un motiv serios pentru care volumul de însemnări place tinerilor sătui de limbajul de lemn din ghetoul evanghelic și de ipocrizia cu care se confruntă deseori în rîndul lor sau în rîndul părinților. Dacă luăm aminte și la ce ne atrage atenția Brian McLaren – “Nu cunosc nici o altă carte mai bună decât Albastru ca jazzul care să prezinte spiritualitatea creștină (ca mod de viață) oamenilor cărora creștinismul (un sistem de credințe) li se pare a fi asemenea unor probleme de matematică prost pusă sau unui ambuteiaj” – nu-mi rămâne decât să spun: Cum, n-ați citit-o încă? E antialergică. Antispasmodică. Edituria Kerigma i-a pus subtitlul: Reflecții postmoderne asupra spiritualității creștine. Nu-i mai bun decît chiar titlul traducerii în portugheză: “Cum m-au ajutat pinguinii să Îl înțeleg pe Dumnezeu”? Că oamenii, zice Don Miller, au în ei un radar care le spune să creadă în Dumnezeu, după cum pinguinii știu unde să meargă să-și găsească partenerul de sex și radarul le spune pinguinițelor să se întoarcă exact în ziua în care începe oul cu pinguinișorul să se desfacă, după ce l-a clocit masculul o lună. Titlul original al cărții este “Blue Like Jazz: Nonreligious Thoughts on Christian Spirituality”.

Fariseii vechi și noi, de Tom Hovestol. Volumul tradus de Editura Colegiul Biblic Est European e cartea din 2009 care m-a luat prin surprindere. Titlul, bine ales pentru varianta în limba română, atrage atenția, însă studiul despre farisei, “cei mai importanți actori din rolurile secundare în marea dramă a salvării” și despre importanța autoanalizării noastre într-un mod nedeformat de clișee despre farisei, este fermecător printr-un discurs pătruns de seriozitate dar și de tandrețe. E una dintre cărțile pe care mi-am propus să le răsfoiesc des. Există multe cărți serioase, dar puține care să transmită și tandrețe. Probabil e cartea care, în ultimii ani, mi-a atins eficient lobul tandreței (fără a-mi produce leziuni la nivelul rațional). Titlul original al cărții este: “Extreme Righteousness: Seeing Ourselves in the Pharisees”.

Ferestrele Împărăției, de Ionatan Piroșca. Acesta e cel mai bun volum de poezii al celui mai bun poet din istoria evanghelicilor români. Brăileanul, membru în Uniunea Scriitorilor (dar mult prea puțin cunoscut în bisericile evanghelice sedate cu cântecele și poezioare uneori ridicole prin propaganda eticist-ideologică care uită de-a binelea de strunele sufletului nostru care vibrează în fața frumosului) a devenit poetul meu preferat. Parcă ar fi intrat îngeri în camera mea. Vreo 10 dintre compozițiile mele muzicale din 2009 sunt inspirate din versurile din acest volum, al cincilea al lui Ionatan Piroșca din cele 7 de poezii. Dacă încă nu s-a lăudat cumva cu volumul ăsta, atunci Editura Hypogrammos o poate face de-acum încolo. La adresa Poetului, bolnav de mulți ani și poate nu departe de intrarea în lumea imaculată, nu pot decât să rostesc, pre limba mioritic-românească, ceea ce scria Înțeleptul cu secole în urmă: “Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbe 22:29) Poetul ne-a deschis niște fereastre prin care strălucește Împărăția. Să-l iertăm că ne prea dor ochii, încă n-am învățat destul să privim lucrurile de aici ca pe niște gunoaie, față de prețul nespus de mare al cunoașterii Împăratului.

Tags: Alexa Popovici, anul 2009 exprimat in carti, Donald Miller, Gayle Beebe, recomandari de carte, Richard Foster, Tom Hovestol